Serbia și Bosnia și Herțegovina au oferit refugiu unor persoane condamnate sau urmărite penal în alte țări, care au reușit să evite extrădarea pentru perioade îndelungate, potrivit unei analize citate de Mediafax. O eventuală schimbare a puterii politice de la Belgrad ar putea influența situația acestora, inclusiv a fostului deputat român Sebastian Ghiță.
De ce acordurile de extrădare nu garantează predarea
O analiză realizată de Radio Europa Liberă și preluată de publicația sârbă Vreme evidențiază dificultățile întâmpinate în aplicarea acordurilor de extrădare din Balcanii de Vest.
Dubla cetățenie, restricțiile din tratatele bilaterale și contextul politic pot bloca predarea persoanelor căutate de justiție. Astfel, existența unui acord între două state nu asigură automat executarea unei pedepse sau aducerea unei persoane în fața instanței.
Cazul lui Sebastian Ghiță
Printre exemplele prezentate se află fostul parlamentar și om de afaceri Sebastian Ghiță, vizat de mai multe dosare penale în România, inclusiv de anchete privind suspiciuni de corupție.
Potrivit analizei, Ghiță a beneficiat de azil în Serbia, unde s-a stabilit după plecarea din România. Publicația îl include între cetățenii străini care au găsit protecție pe teritoriul sârb în timp ce erau căutați de autoritățile din țările de origine.
Un alt exemplu este omul de afaceri bulgar Cvetan Vasilev, acuzat în țara sa într-un dosar de deturnare de fonduri. Acesta a ajuns în Serbia în 2014 și, conform sursei citate, a primit azil politic șapte ani mai târziu.
Analiza o menționează și pe Yingluck Shinawatra, fost premier al Thailandei, condamnată în țara sa la cinci ani de închisoare într-un dosar de corupție. Autoritățile sârbe i-au acordat cetățenia în 2019.
Svetozar Marović, un exemplu al influenței politice
Unul dintre cazurile discutate este cel al lui Svetozar Marović, fost președinte al uniunii statale Serbia și Muntenegru.
După condamnarea pentru corupție în Muntenegru, acesta s-a refugiat în Serbia în 2016. Belgradul nu l-a extrădat, deși acordul dintre cele două țări permite predarea persoanelor urmărite pentru anumite fapte de corupție și criminalitate organizată.
Potrivit publicației, termenul de prescripție a executării pedepsei s-ar fi împlinit la 10 octombrie 2026.
Profesoara de drept Vesna Rakić Vodinelić apreciază că relațiile politice pot cântări în asemenea decizii și consideră că Marović ar fi trebuit predat autorităților muntenegrene.
Dosare privind crime de război și atacuri armate
Analiza prezintă și situația lui Novak Đukić, fost general al armatei Republicii Srpska, condamnat definitiv în Bosnia și Herțegovina la 20 de ani de închisoare pentru o crimă de război în care au fost uciși 71 de civili la Tuzla.
Đukić a plecat în Serbia în 2014, înaintea pronunțării sentinței. Autoritățile sârbe au refuzat extrădarea, invocând cetățenia sa.
Un alt caz este cel al lui Milan Radoičić, care și-a asumat responsabilitatea pentru atacul armat asupra poliției din Kosovo, produs la Banjska. Autoritățile kosovare au emis mandate pe numele său.
Procedurile sunt complicate de faptul că Serbia nu recunoaște independența Kosovo și nu are un acord de extrădare cu autoritățile de la Priștina.
Frații Mamić au rămas în Bosnia și Herțegovina
Obstacole similare apar și în relația dintre Bosnia și Herțegovina și Croația. Frații Zdravko și Zoran Mamić, foști conducători ai clubului Dinamo Zagreb, au rămas în Bosnia și Herțegovina după condamnările pronunțate de instanțele croate în dosare privind deturnarea banilor clubului.
Zdravko Mamić a fost condamnat la șase ani și șase luni de închisoare, iar Zoran Mamić la patru ani și opt luni. Ambii dețin cetățenia bosniacă.
Tratatele încheiate în regiune începând din jurul anului 2010 permit, în anumite situații, extrădarea propriilor cetățeni. Aplicarea lor este însă limitată de condiții precum data comiterii faptelor, iar unele acorduri nu includ crimele de război.
În Uniunea Europeană, predarea persoanelor urmărite sau condamnate se realizează prin mandatul european de arestare, un mecanism menit să simplifice și să accelereze procedurile.
Schimbările politice de la Belgrad ar putea influența aceste cazuri
Textul citat descrie o victorie electorală a mișcării susținute de studenți împotriva puterii conduse de Aleksandar Vučić și o prezintă drept un moment de schimbare pentru Serbia.
O nouă conducere ar putea modifica abordarea autorităților față de persoanele care au găsit refugiu în țară. Pentru Sebastian Ghiță și alte persoane aflate în situații similare, acest lucru ar putea însemna reluarea discuțiilor privind extrădarea sau căutarea unui alt loc de refugiu.
Schimbarea politică nu ar determina însă automat predarea acestora. Fiecare caz ar depinde în continuare de statutul juridic al persoanei, de tratatele aplicabile și de deciziile autorităților competente.
