Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Dominic s-a apropiat.
— Ce proiect?
Femeia de lângă mine s-a uitat spre el, apoi spre mine.
— Vă cunoașteți?
— Am lucrat împreună, am spus.
Dominic a râs scurt.
— Mai mult decât atât. Skylogic a fost compania noastră.
Privirea lui s-a întors spre mine.
— Victoria, ce le-ai prezentat?
Nu mai era batjocoritor.
Era atent.
I-am spus numele proiectului.
Expresia i s-a schimbat imediat.
— Acela?
— Da.
— Proiectul derivat?
— Cel asupra căruia am păstrat drepturile când am plecat.
Dominic s-a apropiat încă un pas.
— Tehnologia aia a pornit din Skylogic.
— Știu foarte bine de unde a pornit.
— Atunci știi că lucrurile nu sunt atât de simple.
Femeia care venise după mine a intervenit:
— Echipa noastră juridică a verificat situația drepturilor înainte să continuăm negocierile.
Dominic s-a uitat la ea.
— Eu sunt directorul Skylogic.
— Atunci probabil cunoașteți documentele mai bine decât mine.
N-a mai spus nimic.
M-am întors spre el.
— Proiectul pe care l-am luat cu mine era cel despre care mi-ai spus că nu merită să mai investești niciun leu.
— Nu înseamnă că poți folosi proprietatea intelectuală a firmei cum vrei.
— Nu folosesc ce aparține firmei.
— O să vedem.
Asta era mai aproape de Dominic pe care îl cunoșteam.
Nu se prăbușise.
Nu-și ceruse scuze.
Și cu siguranță nu acceptase că femeia pe care o considera terminată construise ceva fără el.
Am urcat în avion.
Nu mă aștepta niciun miliardar cu un contract și un stilou.
Mă aștepta o întâlnire.
Una importantă.
Negocierile începuseră cu aproape trei săptămâni înainte.
Fondul verificase produsul, clienții-pilot, codul, drepturile și estimările financiare.
În ziua aceea trebuia să discutăm condițiile finale ale investiției.
Și nu a fost simplu.
Am negociat ore întregi.
Am refuzat prima propunere.
Ei au modificat-o.
Eu am cerut să păstrez controlul tehnic asupra produsului și o participație suficientă încât să nu ajung din nou să muncesc pentru ceva asupra căruia nu mai aveam putere.
În aceeași seară am primit un mesaj de la Dominic.
“Trebuie să discutăm despre originea tehnologiei.”
Nu i-am răspuns.
Două zile mai târziu, un avocat al Skylogic a cerut oficial clarificări.
Pentru câteva săptămâni, investiția a încetinit.
Asta m-a speriat mai mult decât aș fi recunoscut atunci.
Dacă apărea un litigiu serios, investitorii puteau pur și simplu să plece.
Dar documentele de la separarea mea de Skylogic erau clare.
Proiectul fusese exclus dintre activele pe care compania le păstra, iar drepturile asupra lui îmi reveniseră mie.
Dominic știa asta.
Încercase totuși să vadă dacă mă poate opri.
Nu a reușit.
După verificări suplimentare, fondul a revenit la masă.
Am negociat încă două săptămâni.
Apoi am semnat.
Nu pentru 40% oferit miraculos într-un avion.
Nu devenisem peste noapte milionară.
Compania mea primea însă finanțarea necesară pentru a angaja oameni, a dezvolta produsul și a-l duce la clienți pe care singură nu i-aș fi putut atinge.
Eu rămâneam cofondator și conduceam partea tehnică.
Dominic a continuat cu Skylogic.
Eu am continuat fără el.
Câteva luni mai târziu ne-am întâlnit din nou, la un eveniment din București.
De data aceea, el a venit spre mine.
— Am auzit că merge bine.
— Merge.
— Felicitări.
— Mulțumesc.
A ezitat.
— Poate am subestimat proiectul.
— Da.
Atât.
N-am avut nevoie de o replică mai bună.
Nici el nu mai avea ceva de revendicat.
Skylogic era compania lui.
Noua companie era a mea și a partenerilor pe care îi alesesem eu.
Iar legătura profesională dintre mine și Dominic se încheiase definitiv.