Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉— O să te usuci singură, Mara, a spus Andrei, convins că tocmai găsise locul în care să mă rănească.
L-am privit calm.
— Nu-ți face griji pentru mine. În curând vei avea probleme mult mai mari decât faptul că sunt singură.
Zâmbetul lui a dispărut.
Irina s-a întors de la grătar și s-a așezat lângă el.
— Ce se întâmplă?
— Nimic, a răspuns Andrei repede. Mara iar filosofează.
Sonia își ținea telefonul în poală. Ecranul s-a aprins pentru o secundă, iar degetul ei a început să se miște rapid.
Înainte nu i-aș fi dat atenție. Acum știam că fiecare gest al ei putea fi o dovadă.
Despre Andrei aflasem totul cu câteva zile înainte, de la o fostă vecină din blocul în care locuiserăm.
— Mara, tu nu i-ai donat partea ta din apartament, nu? m-a întrebat ea la telefon.
Am încremenit.
După divorț, plecasem fără să cer nimic. Îi spusesem lui Andrei că poate rămâne în apartament. Eram prea obosită și prea rănită ca să mai discut despre bani sau proprietăți.
Dar nu semnasem niciun act prin care renunțam la partea mea.
— De ce mă întrebi asta?
— Pentru că Andrei încearcă să vândă apartamentul. A primit deja bani de la un cumpărător, dar actele nu sunt în regulă.
A doua zi am mers la o avocată.
A verificat documentele, apoi mi-a spus:
— Jumătate din apartament este încă a dumneavoastră. Nu poate fi vândut fără acordul dumneavoastră.
Am depus cererea pentru notarea dreptului meu în cartea funciară și am blocat orice vânzare fără semnătura mea.
Nu i-am spus nimic lui Andrei.
Am vrut să-l las să creadă că încă deține controlul.
Apoi am aflat și ce rol avusese Sonia.
Ana, una dintre prietenele noastre, mă avertizase că o auzise vorbind la telefon despre conversațiile mele. Nu știa sigur dacă vorbea cu Andrei, dar aveam deja o bănuială.
Am inventat un admirator.
I-am scris Soniei:
„Cred că am cunoscut un bărbat. Deocamdată nu e nimic serios.”
A doua zi, Andrei mi-a trimis un mesaj:
„Am auzit că ți-ai găsit un admirator. Să nu tragi prea mult de timp, Măruțo.”
Atunci am înțeles.
Sonia îi povestea tot.
Lacrimile mele. Fricile mele. Planurile mele.
După aceea, am continuat să mă văd cu ea, dar nu i-am mai spus nimic adevărat.
La petrecere, Andrei nu știa că fiecare cuvânt al lui era rostit în fața unei femei care avea deja toate actele pregătite.
M-am ridicat de la masă.
— Irina, mâine trebuia să semnați antecontractul pentru apartament?
Tăcerea s-a lăsat instantaneu.
Irina s-a uitat la Andrei.
— De unde știe?
Andrei a pălit.
— Mara inventează.
— Nu inventez nimic.
Am scos telefonul și i-am arătat Irinei copia documentului de la avocată.
— Jumătate din apartament este încă a mea. Am depus deja actele. Nu poate fi vândut fără acordul meu.
Irina și-a retras mâna de pe umărul lui Andrei.
— Mi-ai spus că ea ți-a lăsat totul.
— A plecat! a izbucnit el. Ce altceva înseamnă asta?
— Înseamnă că am plecat dintr-o căsnicie, nu că am renunțat la proprietatea mea.
Andrei s-a ridicat brusc.
— Ai decis să-mi distrugi viața?
— Nu. Am decis să nu-ți mai permit să o distrugi pe a mea.
Irina s-a întors spre Sonia.
— Tu știai?
Sonia a deschis gura, dar nu a găsit niciun răspuns.
— Eu doar încercam să vă ajut, a spus ea în cele din urmă.
— M-ai ajutat să-mi afle Andrei toate secretele? a întrebat Irina. Sau l-ai ajutat pe el să mă mintă?
Sonia a început să vorbească despre prietenie, despre faptul că Andrei era îngrijorat și că totul fusese o neînțelegere.
Nimeni nu o mai asculta.
Andrei a încercat să mă urmeze când am plecat de la masă, dar Ana l-a oprit.
— Las-o să plece, Andrei. Ai avut destul timp să o umilești.
În acea seară, Radu m-a așteptat în fața restaurantului.
Nu mi-a pus întrebări. Doar mi-a deschis portiera mașinii.
— Mergem? m-a întrebat.
— Mergem.
Pe drum, am stat mult timp în tăcere.
Pentru prima dată după ani, nu simțeam nevoia să mă justific în fața nimănui.
În zilele următoare, Andrei a încercat să mă convingă să renunț la cerere.
Mai întâi mi-a trimis flori.
Apoi mesaje despre cât de mult regreta.
După aceea, când a înțeles că nu mă răzgândesc, au început amenințările.
— Dacă mergi mai departe, vei pierde tot, mi-a spus.
— Nu. Dacă merg mai departe, voi recupera ce este al meu.
Avocata a verificat toate documentele și a descoperit că Andrei luase un avans de la cumpărători, deși nu avea dreptul să vândă singur apartamentul.
Banii fuseseră deja cheltuiți.
O parte ajunsese în contul Irinei. O altă parte fusese folosită pentru a acoperi datorii despre care ea nu știa nimic.
Când Irina a aflat, s-a mutat temporar la mama ei.
Sonia mi-a trimis mai multe mesaje lungi.
„Îmi pare rău.”
„M-am lăsat prinsă la mijloc.”
„Nu am vrut să-ți fac rău.”
Nu i-am răspuns.
Unele relații nu trebuie reparate. Trebuie închise.
La câteva luni după petrecere, instanța a stabilit că jumătate din apartament îmi aparținea. Andrei a fost obligat să rezolve problema cu cumpărătorii și să-mi plătească partea care mi se cuvenea.
Nu am încercat să-i iau totul.
Am vrut doar să nu mai fiu tratată ca o femeie care nu are drepturi doar pentru că plecase fără scandal.
Cu banii recuperați, mi-am închiriat un apartament luminos, cu bucătărie mare și balcon.
Radu mi-a făcut o masă din lemn pentru sufragerie.
— Mobila bună trebuie să reziste și după discuțiile rele, a spus el.
Am râs.
Era prima dată când râdeam fără să simt ceva rupt în interior.
Într-o seară, am pornit muzica și am început să dansez desculță în bucătărie.
Așa făceam încă din facultate când mă durea ceva.
Doar că acum nu mai dansam ca să uit.
Dansam pentru că eram din nou liberă.
La câteva săptămâni după aceea, Andrei mi-a trimis un ultim mesaj:
„Te-ai schimbat.”
L-am citit la micul dejun și l-am șters.
Nu mă schimbasem.
Doar încetasem să mă mai ofer oamenilor care confundau bunătatea mea cu slăbiciunea.
Mult timp am crezut că după o trădare trebuie să demonstrezi că ești fericită.
Acum știu că nu trebuie să dovedești nimic.
Trebuie doar să te alegi pe tine, să închizi ușa în fața celor care vin după durerea ta și să nu mai cauți cheia.
Fără frică.
Fără justificări.
Și, cu siguranță, fără să mă usuc fără bărbat.