Fața lui Andrei s-a golit de culoare într-o secundă.
— Ce cauți aici? a bâiguit.
— Serios? am răspuns calm. Eu am plătit vacanța asta. Tu ce cauți aici… fără mine?
Femeia s-a uitat rapid între noi.
— Stați puțin… ce înseamnă asta?
Înainte să răspund, pe hol a apărut soacra mea, Doina, elegantă, ca și cum nimic nu era în neregulă.
Când m-a văzut, a încremenit o clipă.
Apoi și-a revenit instant.
— Putem discuta în privat, a spus ea rece. Nu e momentul pentru scandal.
— Ba da, e momentul perfect, am spus eu. Mai ales pentru ceaiul de aseară.
Andrei a coborât privirea.
— Mama a spus că puțină valeriană te va ajuta să dormi…
Am simțit cum îmi fierbe sângele.
— Valeriană? La care știi că am avut reacție alergică?
Tăcere.
Femeia din cameră a făcut un pas înapoi.
— Eu nu înțeleg nimic. Eu sunt Irina. Doina mi-a spus că fiul ei e separat și că ar fi bine să ne cunoaștem în vacanța asta.
M-am uitat direct la Andrei.
— Arată-mi mâna.
El a ezitat.
— Verigheta. O mai porți?
Nu a răspuns.
Nu era nevoie.
Irina a înțeles totul dintr-o privire.
— E dezgustător, a spus ea. Eu plec.
Și a plecat.
A rămas doar liniștea.
Și adevărul.
— Mama a zis că e mai bine așa… a încercat Andrei.
— Pentru cine? Pentru tine? Sau pentru ea?
Nu a răspuns.
Atunci am făcut singurul lucru care mai conta.
Am scos telefonul.
— Ce faci? a întrebat Doina nervoasă.
— Anulez tot.
— Ce?
— Zboruri. Hotel. Tot ce e pe numele meu.
Fața ei s-a schimbat.
— Nu poți face asta!
— Ba pot. Pentru că eu am plătit.
În câteva minute, totul era anulat.
— Unde o să stăm? a întrebat Andrei disperat.
Am ridicat din umeri.
— Nu e problema mea.
Doina a început să țipe.
— Ești răzbunătoare!
— Nu. Doar nu mai sunt naivă.
M-am uitat la Andrei pentru ultima dată.
— Depun actele de divorț. Tu nu ești soț. Ești doar un om care execută ordinele mamei lui.
Nu a spus nimic.
Nu avea ce să spună.
Am plecat.
…
În acea seară, stăteam singură în aeroport.
Telefonul vibra continuu.
Mesaje de la el.
„Te rog, vorbește cu mine.”„Mama plânge.”„N-avem unde să stăm.”
Le-am șters pe toate.
Pentru prima dată după mult timp…
nu mai simțeam confuzie.
Doar liniște.
Și, poate pentru prima dată…
m-am simțit cu adevărat liberă.