Partea 2 – Continuarea 👉 Bucătăria a amuțit.
Marc ținea mâna întinsă spre telefonul meu.
Nu l-am mișcat.
— Dă-mi aplicația bancară, a repetat el.
Am clătinat încet din cap.
— Nu.
Mariana a izbucnit imediat.
— Auzi la ea! Acum are secrete față de soț!
— Nu sunt secrete.
Sunt banii pe care îi câștig eu.
Marc a râs scurt.
— Dintr-odată ai devenit independentă?
L-am privit fără să clipesc.
— Nu.
Independentă eram și înainte.
Doar că am uitat.
El a făcut încă un pas spre mine.
— Scoate telefonul.
Acum.
— Și dacă nu?
— Atunci îl iau eu.
În clipa aceea am făcut un pas înapoi.
Nu de frică.
Ci pentru că înțelesesem ceva.
Nu discutam despre bani.
Discutam despre control.
Mariana și-a încrucișat brațele.
— Marc are dreptul să știe ce faci cu salariul.
Am zâmbit amar.
— Atunci spuneți-mi și mie…
Câți bani i-ați cerut luna trecută?
Niciunul n-a răspuns.
Am continuat.
— Televizorul.
Canapeaua.
Vacanța de la Sovata.
Toate au fost plătite din salariul meu.
Nu-i așa?
Marc și-a întors privirea.
A fost suficient.
Am înțeles că nu negase pentru că nu putea.
— Nu mai schimbăm subiectul! a ridicat Mariana vocea.
În familia noastră banii se pun la comun.
— Nu.
În familia dumneavoastră…
banii mei se puneau la comun.
Banii lui Marc rămâneau ai lui.
S-a făcut din nou liniște.
Pentru prima dată, niciunul nu mai avea replică.
M-am dus în dormitor.
Am scos un dosar albastru din sertar.
L-am pus pe masă.
— Ce-i asta? a întrebat Marc.
— Extrasul de cont din ultimii trei ani.
L-am cerut de la bancă săptămâna trecută.
Am subliniat fiecare transfer făcut către mama ta.
Mariana a pălit.
Marc a răsfoit foile.
Din ce în ce mai repede.
— Ai… verificat tot?
— Absolut tot.
În trei ani…
din salariul meu au plecat peste șaptezeci de mii de lei către mama ta.
Nici măcar o singură dată nu m-ai întrebat dacă sunt de acord.
El încerca să găsească o explicație.
— Era nevoie…
— Nu.
Era comod.
Am luat geanta de pe scaun.
— Unde pleci? a întrebat Mariana.
— Într-un loc unde nu trebuie să cer voie să folosesc banii pe care îi câștig.
Marc a venit repede după mine.
— Nu pleca.
Rezolvăm.
Am deschis ușa.
— Știi ce este cel mai trist?
Nu faptul că mi-ați luat banii.
Ci faptul că sunteți revoltați pentru că nu îi mai puteți lua.
Am ieșit fără să mă uit înapoi.
În aceeași seară am dormit la colega mea, Andreea.
A doua zi am mers la bancă.
Mi-am schimbat toate parolele.
Am închis accesul vechiului dispozitiv.
Iar după-amiază am depus actele pentru divorț.
Marc a sunat zile întregi.
Mi-a promis că se schimbă.
Că mama lui nu se va mai amesteca niciodată.
Dar era prea târziu.
Problema nu fusese niciodată Mariana.
Problema fusese bărbatul care îi permisese să decidă asupra vieții și banilor soției lui.
Șase luni mai târziu, am primit primul salariu în apartamentul pe care îl închiriasem singură.
Telefonul a vibrat.
„Salariul a fost virat.”
Am privit notificarea câteva secunde.
Apoi am zâmbit.
Nu pentru suma din cont.
Ci pentru că, pentru prima dată după mulți ani, nu mai trebuia să dau explicații nimănui pentru ceea ce câștigasem prin propria mea muncă.