Andrei nu \u0219i-a cunoscut niciodat\u0103 mama.
Nu avea nici m\u0103car o fotografie cu ea.
Nici o amintire.
Nici o poveste frumoas\u0103.
\u0218tia doar at\u00e2t: a plecat c\u00e2nd el s-a n\u0103scut.
C\u00e2nd era mic \u0219i \u00eei vedea pe ceilal\u021bi copii alerg\u00e2nd spre mamele lor la poarta \u0219colii, Andrei r\u0103m\u00e2nea c\u00e2teva secunde pe loc. \u00cei privea \u00een t\u0103cere, f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 nimic.
\u00centr-o zi, pe c\u00e2nd avea vreo \u0219apte ani, a \u00eentrebat \u00eencet:
\u2014 Mamaie\u2026 eu de ce nu am mam\u0103?
Bunica Anica s-a oprit din cur\u0103\u021bat cartofi.
S-a uitat la el, iar \u00een ochii ei s-a str\u00e2ns o triste\u021be pe care nu voia s\u0103 i-o arate.
S-a apropiat de el \u0219i l-a m\u00e2ng\u00e2iat pe cap.
\u2014 Ai, mam\u0103\u2026 ai. Doar c\u0103 uneori Dumnezeu las\u0103 mamele \u00een alte locuri\u2026
Andrei nu a \u00een\u021beles prea bine atunci.
Dar a \u00een\u021beles altceva.
C\u0103 bunica lui era mereu acolo.
Casa lor era mic\u0103.
La cap\u0103tul satului.
Cu pere\u021bi cr\u0103pa\u021bi de vreme \u0219i o sob\u0103 care trosnea iarna.
Nu aveau multe.
Dar bunica Anica avea dou\u0103 m\u00e2ini muncite \u0219i o inim\u0103 care p\u0103rea c\u0103 nu se termin\u0103 niciodat\u0103.
\u00cen fiecare diminea\u021b\u0103 se trezea \u00eenaintea lui.
\u00cei c\u0103lca uniforma de \u0219coal\u0103 cu un fier vechi, \u00eenc\u0103lzit pe plita sobei.
\u00cei preg\u0103tea pache\u021bel: o felie de p\u00e2ine cu untur\u0103, uneori cu zah\u0103r.
Iar dac\u0103 avea noroc, mai strecura \u0219i un m\u0103r din gr\u0103din\u0103.
\u2014 S\u0103 ai putere la \u0219coal\u0103, mam\u0103, \u00eei spunea.
Andrei pleca la \u0219coal\u0103 cu ghiozdanul \u00een spate \u0219i se \u00eentorcea mereu cu aceea\u0219i \u00eentrebare pe care bunica o rostea de la u\u0219\u0103:
\u2014 Ai m\u00e2ncat?
Dac\u0103 era bolnav, bunica nu dormea.
St\u0103tea l\u00e2ng\u0103 el cu o c\u00e2rp\u0103 rece pe frunte, \u00eei \u0219tergea brobonelele de febr\u0103 \u0219i \u00eei \u0219optea:
\u2014 Trece\u2026 mamaie e aici.
\u00cen serile lungi de iarn\u0103, c\u00e2nd v\u00e2ntul b\u0103tea prin ferestre, bunica \u00eei spunea pove\u0219ti.
Despre oameni buni.
Despre r\u0103bdare.
Despre cum un om valoreaz\u0103 c\u00e2t bine face altora.
Andrei nu avea mam\u0103.
Dar avea o femeie care \u00eel iubea mai mult dec\u00e2t pe ea \u00eens\u0103\u0219i.
Anii au trecut.
B\u0103iatul cu ghiozdanul a crescut.
A \u00eenv\u0103\u021bat.
A muncit.
Nu i-a fost u\u0219or. Dar fiecare pas pe care \u00eel f\u0103cea \u00eel f\u0103cea cu un g\u00e2nd \u00een inim\u0103:
s\u0103 nu o dezam\u0103geasc\u0103 pe bunica Anica.
C\u00e2nd a plecat prima dat\u0103 din sat, la munc\u0103, bunica i-a pus \u00een buzunar o iconi\u021b\u0103 mic\u0103.
\u2014 S\u0103 te p\u0103zeasc\u0103 Dumnezeu, mam\u0103.
Andrei a luat iconi\u021ba \u0219i a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at-o.
\u2014 M\u0103 \u00eentorc repede, mamaie.
\u0218i chiar s-a \u00eentors.
De fiecare dat\u0103.
Pentru c\u0103 omul poate pleca din satul lui\u2026
dar nu pleac\u0103 niciodat\u0103 de l\u00e2ng\u0103 cei care l-au crescut.
Anii au trecut \u0219i mai repede.
Andrei a devenit un b\u0103rbat a\u0219ezat.
Un om muncitor, respectat.
Dar ceva nu s-a schimbat niciodat\u0103:
nu a uitat cine i-a fost mam\u0103 c\u00e2nd nu avea mam\u0103.
\u00cen diminea\u021ba de 8 Martie, Andrei a oprit ma\u0219ina \u00een fa\u021ba por\u021bii vechi de lemn.
Curtea era la fel.
G\u0103inile scurmau prin praf.
Gr\u0103dina abia \u00eenmugurise.
Casa mic\u0103 p\u0103rea \u0219i mai mic\u0103 dec\u00e2t o \u021binea minte.
Bunica Anica a ie\u0219it pe prisp\u0103, cu baticul legat sub b\u0103rbie.
S-a uitat spre poart\u0103 \u0219i a z\u00e2mbit.
\u2014 M\u0103i Andrei\u2026 ai venit, mam\u0103?
\u00cen m\u00e2inile lui era un buchet mare de flori.
Roz. Albe. Luminoase.
Cele mai frumoase flori din tot satul.
S-a apropiat de ea.
B\u0103tr\u00e2na s-a mirat.
\u2014 Dar ce-i cu ele, mam\u0103?
Andrei i le-a \u00eentins.
\u2014 Sunt pentru matale.
Femeia a r\u00e2s \u00eencet.
\u2014 Vai de mine\u2026 nu trebuia s\u0103 te cheltui m\u0103i b\u0103iete, doar s\u0103 te v\u0103d \u0219i mi-e de ajuns.
Andrei a z\u00e2mbit \u0219i a cuprins-o dup\u0103 g\u00e2t, a\u0219a cum f\u0103cea c\u00e2nd era copil.
A r\u0103mas o clip\u0103 a\u0219a.
Cu fruntea lipit\u0103 de baticul ei.
Apoi a spus \u00eencet:
\u2014 Mamaie\u2026
B\u0103tr\u00e2na s-a uitat la el.
\u2014 Matale e\u0219ti adev\u0103rata mea mam\u0103.
Ochii bunicii s-au umplut de lacrimi.
Nu a spus nimic.
Doar l-a str\u00e2ns la piept, cu acelea\u0219i m\u00e2ini care c\u00e2ndva \u00eei c\u0103lcau uniforma \u0219i \u00eei \u0219tergeau febra.
Pentru c\u0103 uneori\u2026
mamele nu sunt cele care te nasc.
Sunt cele care:
\u00ee\u021bi preg\u0103tesc pache\u021belul,
\u00ee\u021bi vegheaz\u0103 somnul c\u00e2nd e\u0219ti bolnav,
\u00ee\u021bi \u021bin loc de lume atunci c\u00e2nd lumea te p\u0103r\u0103se\u0219te.
\u00cen acea zi de 8 Martie, \u00eentr-un sat mic din Rom\u00e2nia,
o b\u0103tr\u00e2n\u0103 cu batic pe cap \u021binea \u00een m\u00e2ini cel mai frumos
buchet de flori.
Nu pentru c\u0103 era scump.
Ci pentru c\u0103 era plin de recuno\u0219tin\u021b\u0103.
Iar Andrei \u0219tia un lucru sigur:
mama care l-a n\u0103scut l-a p\u0103r\u0103sit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Andrei nu \u0219i-a cunoscut niciodat\u0103 mama.Nu avea nici m\u0103car o fotografie cu ea.Nici o amintire.Nici o poveste frumoas\u0103.\u0218tia doar at\u00e2t: a plecat c\u00e2nd el s-a n\u0103scut.C\u00e2nd era mic \u0219i \u00eei vedea pe ceilal\u021bi copii alerg\u00e2nd spre mamele lor la poarta \u0219colii, Andrei r\u0103m\u00e2nea c\u00e2teva secunde pe loc. \u00cei privea \u00een t\u0103cere, f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 nimic.\u00centr-o … Read more<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-833","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/833","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=833"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/833\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":834,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/833\/revisions\/834"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=833"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=833"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=833"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}