Partea a 2-a \u2013 Continuarea pove\u0219tiiMaria nu a r\u0103spuns imediat.<\/p>\n
A pus \u00eencet furculi\u021ba jos \u0219i l-a privit pe Luca. Apoi s-a uitat la Eliza, care \u00eencerca s\u0103 par\u0103 relaxat\u0103, dar \u00ee\u0219i r\u0103sucea \u0219erve\u021belul \u00eentre degete.<\/p>\n
\u2014 De ce v\u0103 trebuie actele? a \u00eentrebat Maria.<\/p>\n
\u2014 \u021ai-am spus, ca s\u0103 \u0219tim cum stau lucrurile, a r\u0103spuns Luca. Dac\u0103 renov\u0103m, dac\u0103 facem piscina, dac\u0103 investim\u2026<\/p>\n
\u2014 Nu v-am cerut s\u0103 investi\u021bi nimic.<\/p>\n
Eliza a oftat nervos.<\/p>\n
\u2014 Mam\u0103, iar faci o dram\u0103 din nimic. Vrem s\u0103 fie bine pentru toat\u0103 lumea.<\/p>\n
\u2014 \u201eToat\u0103 lumea\u201d \u00eenseamn\u0103 voi doi? Pentru c\u0103 eu nu am fost \u00eentrebat\u0103 nici despre piscin\u0103, nici despre dormitorul meu, nici despre m\u0103rul pe care vre\u021bi s\u0103-l t\u0103ia\u021bi.<\/p>\n
Luca \u0219i-a schimbat tonul.<\/p>\n
\u2014 Mai devreme sau mai t\u00e2rziu, casa asta \u00eei va r\u0103m\u00e2ne Elizei. E firesc s\u0103 ne g\u00e2ndim la viitor.<\/p>\n
Maria s-a ridicat de la mas\u0103.<\/p>\n
\u2014 Casa aceasta \u00eemi apar\u021bine mie. C\u00e2t timp tr\u0103iesc, viitorul ei \u00eel decid eu. Iar acum decid c\u0103 nimeni nu mut\u0103 un gard, nu taie un pom \u0219i nu ridic\u0103 o piscin\u0103 \u00een curtea mea.<\/p>\n
Eliza s-a \u00eenro\u0219it.<\/p>\n
\u2014 Deci nu ai \u00eencredere \u00een propria ta fiic\u0103?<\/p>\n
\u2014 Am \u00eencredere \u00een fiica mea c\u00e2nd \u00eemi bate la poart\u0103 ca s\u0103 m\u0103 vad\u0103. Nu c\u00e2nd vine cu cinci valize \u0219i \u00eemi spune \u00een ce camer\u0103 voi dormi.<\/p>\n
Copiii se opriser\u0103 din m\u00e2ncat. Ana o privea pe bunic\u0103 speriat\u0103, iar Tudor nu mai avea curaj s\u0103 spun\u0103 nimic.<\/p>\n
Maria s-a aplecat spre ei \u0219i le-a z\u00e2mbit.<\/p>\n
\u2014 Voi nu ave\u021bi nicio vin\u0103. Bunica v\u0103 iube\u0219te \u0219i ve\u021bi fi mereu bineveni\u021bi aici. Dar p\u0103rin\u021bii vo\u0219tri trebuie s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 o cas\u0103 nu devine a ta doar fiindc\u0103 \u00ee\u021bi place.<\/p>\n
\u00cen seara aceea, Luca \u0219i Eliza au dormit \u00een camerele preg\u0103tite pentru musafiri. Maria nu le-a mai permis s\u0103 se mute \u00een dormitorul ei.<\/p>\n
Dup\u0103 ce copiii au adormit, ea a auzit voci joase din sufragerie. Nu inten\u021bionase s\u0103 asculte, dar a r\u0103mas nemi\u0219cat\u0103 pe hol c\u00e2nd i-a auzit numele.<\/p>\n
\u2014 Dac\u0103 nu ne arat\u0103 actele, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ascunde ceva, spunea Luca. Poate terenul e mai valoros dec\u00e2t credeam.<\/p>\n
\u2014 Nu vreau s\u0103 o sup\u0103r prea tare, a murmurat Eliza. Totu\u0219i e mama mea.<\/p>\n
\u2014 Atunci vorbe\u0219te tu cu ea. Spune-i c\u0103 ar fi mai simplu s\u0103 treac\u0103 proprietatea pe numele t\u0103u. La v\u00e2rsta ei, nici nu \u0219tie ce se poate \u00eent\u00e2mpla.<\/p>\n
Maria s-a \u00eentors \u00een camera ei f\u0103r\u0103 un cuv\u00e2nt.<\/p>\n
Nu pl\u00e2ngea. Lacrimile \u00eei veniser\u0103 mai devreme, c\u00e2nd Ana \u00eei spusese cu at\u00e2ta inocen\u021b\u0103: \u201eE \u0219i casa noastr\u0103.\u201d Acum sim\u021bea altceva. O limpezime rece.<\/p>\n
Diminea\u021ba, \u00eenainte ca ceilal\u021bi s\u0103 se trezeasc\u0103, Maria a luat actele casei din locul lor sigur, le-a pus \u00eentr-o geant\u0103 \u0219i a plecat \u00een ora\u0219.<\/p>\n
Mai \u00eent\u00e2i, a vorbit cu un avocat. A aflat c\u0103 nimeni nu putea face nimic cu gospod\u0103ria f\u0103r\u0103 acordul \u0219i semn\u0103tura ei. Apoi a mers la notar \u0219i \u0219i-a pus lucrurile \u00een ordine, exact cum nu avusese curaj s\u0103 o fac\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci.<\/p>\n
A f\u0103cut un testament clar: casa \u0219i terenul aveau s\u0103 le revin\u0103, \u00eentr-o zi, nepo\u021bilor ei, Ana \u0219i Tudor. Nu Elizei, nu lui Luca \u0219i nu \u00eenainte ca Maria s\u0103 nu mai fie.<\/p>\n
C\u00e2nd s-a \u00eentors, ma\u0219ina lor era \u00eenc\u0103 \u00een curte. Cutia piscinei st\u0103tea l\u00e2ng\u0103 straturile de ro\u0219ii, iar Luca m\u0103sura cu pa\u0219i mari locul de sub m\u0103r.<\/p>\n
Maria a intrat pe poart\u0103 \u0219i a spus simplu:<\/p>\n
\u2014 V\u0103 rog s\u0103 v\u0103 str\u00e2nge\u021bi lucrurile. Pleca\u021bi ast\u0103zi.<\/p>\n
Eliza a ie\u0219it pe prisp\u0103, alb\u0103 la fa\u021b\u0103.<\/p>\n
\u2014 Mam\u0103, nu po\u021bi s\u0103 ne dai afar\u0103 a\u0219a!<\/p>\n
\u2014 Pot. \u0218i tocmai asta fac.<\/p>\n
Luca a venit spre ea.<\/p>\n
\u2014 Pentru c\u0103 am \u00eentrebat de acte? Exagerezi.<\/p>\n
\u2014 Nu pentru c\u0103 ai \u00eentrebat. Pentru c\u0103 a\u021bi decis \u00een locul meu, apoi a\u021bi \u00eencercat s\u0103 m\u0103 face\u021bi s\u0103 m\u0103 simt vinovat\u0103 fiindc\u0103 nu v-am l\u0103sat.<\/p>\n
Eliza a \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103.<\/p>\n
\u2014 Nu voiam s\u0103-\u021bi lu\u0103m casa!<\/p>\n
Maria a privit-o mult timp.<\/p>\n
\u2014 Atunci de ce ai venit cu valize, cu piscin\u0103 \u0219i cu planuri despre unde voi dormi eu? De ce mi-ai spus c\u0103 m\u0103rul pe care l-am plantat cu tat\u0103l t\u0103u este inutil?<\/p>\n
Fiica ei nu a mai g\u0103sit niciun r\u0103spuns.<\/p>\n
Luca \u0219i-a luat cheia de la ma\u0219in\u0103 cu un gest nervos.<\/p>\n
\u2014 O s\u0103 regre\u021bi. C\u00e2nd vei avea nevoie de noi, s\u0103 nu ne mai cau\u021bi.<\/p>\n
Maria a f\u0103cut un pas spre poart\u0103 \u0219i a deschis-o larg.<\/p>\n
\u2014 C\u00e2nd voi avea nevoie de familia mea, o voi c\u0103uta. Dar familia nu intr\u0103 \u00een casa unui om ca s\u0103-i numere camerele \u0219i s\u0103-i aleag\u0103 locul de dormit.<\/p>\n
Au plecat \u00eenainte de pr\u00e2nz.<\/p>\n
Ana a alergat \u00eenapoi spre bunic\u0103 \u0219i a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at-o.<\/p>\n
\u2014 Mai pot veni la tine?<\/p>\n
Maria i-a s\u0103rutat fruntea.<\/p>\n
\u2014 Oric\u00e2nd. Dar ca nepoata mea iubit\u0103, nu ca proprietara casei mele.<\/p>\n
Dup\u0103 ce ma\u0219ina a disp\u0103rut la cap\u0103tul uli\u021bei, Maria a r\u0103mas singur\u0103 \u00een curte. A privit m\u0103rul, \u0219opronul, straturile de ridichi \u0219i urmele l\u0103sate de valize pe alee.<\/p>\n
Nu era fericit\u0103 c\u0103 \u00ee\u0219i trimisese fiica acas\u0103. Dar nici nu mai era femeia care t\u0103cea de team\u0103 s\u0103 nu supere.<\/p>\n
\u00cen zilele urm\u0103toare, a schimbat \u00eencuietorile \u0219i a pus un lac\u0103t nou la \u0219opron. A reparat leag\u0103nul lui Tudor, a udat ro\u0219iile \u0219i a cules primele ridichi.<\/p>\n
Dup\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, Eliza a venit singur\u0103.<\/p>\n
Nu avea valize. Nu avea planuri. Nu avea geant\u0103 scump\u0103 a\u0219ezat\u0103 peste gr\u0103dina mamei ei.<\/p>\n
A stat l\u00e2ng\u0103 poart\u0103 c\u00e2teva secunde, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie cum s\u0103 \u00eenceap\u0103.<\/p>\n
\u2014 Am gre\u0219it, mam\u0103, a spus \u00een cele din urm\u0103. M-am l\u0103sat dus\u0103 de Luca \u0219i de ideea c\u0103 ni se cuvine ceva.<\/p>\n
Maria a l\u0103sat co\u0219ul cu ridichi jos.<\/p>\n
\u2014 Nu mi-ai cerut nimic, Eliza. Asta a durut cel mai tare.<\/p>\n
\u2014 \u00cemi pare r\u0103u.<\/p>\n
Maria nu a deschis imediat poarta. Dar nici nu a \u00eenchis-o.<\/p>\n
\u2014 Copiii pot veni \u00een weekend, dac\u0103 vrei. Facem pl\u0103cinte, \u00eei l\u0103s\u0103m s\u0103 se dea \u00een leag\u0103n \u0219i le ar\u0103t cum se planteaz\u0103 ro\u0219iile. Tu po\u021bi veni cu ei. Dar aici exist\u0103 o regul\u0103: nimeni nu decide peste capul meu.<\/p>\n
Eliza a dat din cap, cu ochii plini de lacrimi.<\/p>\n
\u2014 \u00cen\u021beleg.<\/p>\n
Maria s-a \u00eentors spre m\u0103rul b\u0103tr\u00e2n. Soarele cobora peste curte, iar umbra lui se \u00eentindea exact p\u00e2n\u0103 la prisp\u0103.<\/p>\n
Casa nu devenise mai mic\u0103. Gr\u0103dina nu disp\u0103ruse. \u0218opronul r\u0103m\u0103sese \u00een picioare.<\/p>\n
Doar Maria se schimbase.<\/p>\n
Iar din ziua aceea, to\u021bi cei care \u00eei treceau pragul au \u00een\u021beles c\u0103 \u00een gospod\u0103ria aceea nu exista loc pentru oameni care voiau s\u0103 ia, dar nu \u0219tiau s\u0103 \u00eentrebe.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Partea a 2-a \u2013 Continuarea pove\u0219tiiMaria nu a r\u0103spuns imediat. A pus \u00eencet furculi\u021ba jos \u0219i l-a privit pe Luca. Apoi s-a uitat la Eliza, care \u00eencerca s\u0103 par\u0103 relaxat\u0103, dar \u00ee\u0219i r\u0103sucea \u0219erve\u021belul \u00eentre degete. \u2014 De ce v\u0103 trebuie actele? a \u00eentrebat Maria. \u2014 \u021ai-am spus, ca s\u0103 \u0219tim cum stau lucrurile, a … Read more<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-4459","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4459","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4459"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4459\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4459"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4459"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4459"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}