Partea a 2-a \u2013 Continuarea pove\u0219tiiAm r\u0103mas pe coridorul spitalului cu rucsacul verde \u00een bra\u021be \u0219i cu plicul lui Victor \u00eentre degete.<\/p>\n
Mihai Petrescu, avocatul lui, nu spunea nimic.<\/p>\n
Am desf\u0103cut plicul.<\/p>\n
\u00cen\u0103untru era o singur\u0103 scrisoare.<\/p>\n
\u201eDrag\u0103 Andreea,<\/p>\n
Dac\u0103 cite\u0219ti asta, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 am plecat. \u0218i probabil e\u0219ti furioas\u0103 fiindc\u0103 nu \u021bi-am spus adev\u0103rul.<\/p>\n
Te rog s\u0103 m\u0103 ier\u021bi.<\/p>\n
C\u00e2nd ai intrat prima dat\u0103 \u00een salonul meu \u0219i mi-ai spus c\u0103 e\u0219ti acolo pentru c\u0103 nu voiai ca un om s\u0103 moar\u0103 singur, am \u0219tiut c\u0103 nu vreau s\u0103 afli cine sunt. Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 foarte mul\u021bi ani, cineva st\u0103tea l\u00e2ng\u0103 mine f\u0103r\u0103 s\u0103 a\u0219tepte nimic.\u201d<\/p>\n
M-am oprit.<\/p>\n
\u2014 Cine era Victor? am \u00eentrebat.<\/p>\n
Avocatul \u0219i-a cobor\u00e2t privirea spre rucsac.<\/p>\n
\u2014 Deschide\u021bi-l.<\/p>\n
Am tras fermoarul.<\/p>\n
\u00cen\u0103untru erau fotografii vechi, acte, chei \u0219i un caiet gros, cu coper\u021bi negre.<\/p>\n
Prima fotografie \u00eel ar\u0103ta pe Victor cu aproape patruzeci de ani mai t\u00e2n\u0103r, \u00een fa\u021ba unei cl\u0103diri aflate \u00een construc\u021bie. Purta casc\u0103 de protec\u021bie \u0219i era \u00eenconjurat de muncitori.<\/p>\n
Pe spatele fotografiei scria o dat\u0103 \u0219i numele unei firme.<\/p>\n
Am ridicat privirea.<\/p>\n
\u2014 Era firma lui?<\/p>\n
\u2014 Prima dintre ele, a r\u0103spuns Mihai. Victor a \u00eenceput ca muncitor \u00een construc\u021bii. Apoi \u0219i-a f\u0103cut propria companie. \u00cen timp, a investit \u00een imobiliare \u0219i \u00een alte afaceri.<\/p>\n
\u2014 C\u00e2t de bogat era?<\/p>\n
Avocatul a ezitat.<\/p>\n
\u2014 Mult mai bogat dec\u00e2t v-a l\u0103sat s\u0103 crede\u021bi.<\/p>\n
Am sim\u021bit c\u0103-mi fuge p\u0103m\u00e2ntul de sub picioare.<\/p>\n
Omul care m\u00e2nca biscui\u021bi de la automat \u0219i glumea c\u0103 halatul de spital era cea mai scump\u0103 hain\u0103 a lui avea o avere?<\/p>\n
\u2014 Atunci de ce era singur?<\/p>\n
Mihai a oftat.<\/p>\n
\u2014 Pentru c\u0103 banii \u00eei aduseser\u0103 mul\u021bi oameni aproape, dar foarte pu\u021bini oameni l\u00e2ng\u0103 el.<\/p>\n
Victor fusese c\u0103s\u0103torit o singur\u0103 dat\u0103. So\u021bia lui murise cu aproape dou\u0103zeci de ani \u00een urm\u0103. Nu avuseser\u0103 copii.<\/p>\n
Dup\u0103 aceea, \u00een jurul lui ap\u0103ruser\u0103 rude \u00eendep\u0103rtate, cuno\u0219tin\u021be \u0219i oameni care deveneau brusc foarte aten\u021bi c\u00e2nd aveau nevoie de ceva.<\/p>\n
Cu timpul, Victor se retr\u0103sese.<\/p>\n
\u2014 C\u00e2nd s-a \u00eemboln\u0103vit, n-a vrut s\u0103 anun\u021be aproape pe nimeni, mi-a spus avocatul. Voia s\u0103 afle dac\u0103 mai exista cineva care putea sta l\u00e2ng\u0103 el f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie ce de\u021bine.<\/p>\n
M-am uitat la inelul improvizat de pe deget.<\/p>\n
\u2014 \u0218i m-a g\u0103sit pe mine.<\/p>\n
\u2014 Nu. Dumneavoastr\u0103 l-a\u021bi g\u0103sit pe el.<\/p>\n
Am continuat scrisoarea.<\/p>\n
\u201eNu te-am testat, Andreea. Ar fi nedrept s\u0103 spun asta. Nu te-am adus acolo \u0219i nu \u021bi-am \u00eentins o capcan\u0103. Tu ai ap\u0103rut pur \u0219i simplu.<\/p>\n
Ai stat l\u00e2ng\u0103 mine c\u00e2nd credeai c\u0103 nu am nimic.<\/p>\n
Mi-ai citit c\u00e2nd eram prea obosit s\u0103 vorbesc. Mi-ai adus sup\u0103 f\u0103cut\u0103 de tine. Ai dormit pe un scaun incomod ca s\u0103 nu m\u0103 trezesc singur.<\/p>\n
\u0218i c\u00e2nd te-am rugat s\u0103-mi fii familie, ai acceptat f\u0103r\u0103 s\u0103-mi ceri nimic.<\/p>\n
De aceea vreau s\u0103-\u021bi las ceva.<\/p>\n
Nu pentru c\u0103 ai devenit so\u021bia mea.<\/p>\n
Ci pentru c\u0103 mi-ai amintit, \u00eenainte s\u0103 mor, c\u0103 bun\u0103tatea \u00eenc\u0103 exist\u0103.\u201d<\/p>\n
Mi s-au umplut ochii de lacrimi.<\/p>\n
\u2014 Ce mi-a l\u0103sat?<\/p>\n
Mihai a scos caietul negru din rucsac \u0219i mi l-a \u00eentins.<\/p>\n
\u00cen\u0103untru era testamentul lui Victor \u0219i o list\u0103 de propriet\u0103\u021bi.<\/p>\n
Am citit primele r\u00e2nduri \u0219i m-am oprit.<\/p>\n
\u2014 Nu se poate.<\/p>\n
Victor \u00eemi l\u0103sase o parte important\u0103 din averea lui.<\/p>\n
Dar nu aceea m-a f\u0103cut s\u0103 pl\u00e2ng.<\/p>\n
Pe pagina urm\u0103toare exista o cl\u0103dire \u00eencercuit\u0103 cu pixul.<\/p>\n
Un fost hotel mic, aflat la marginea Bra\u0219ovului.<\/p>\n
L\u00e2ng\u0103 el, Victor scrisese:<\/p>\n
\u201ePentru proiectul Andreei.\u201d<\/p>\n
\u2014 Ce proiect?<\/p>\n
Mihai a z\u00e2mbit pentru prima dat\u0103.<\/p>\n
\u2014 I-a\u021bi povestit \u00eentr-o sear\u0103 c\u0103, dup\u0103 moartea mamei, v-a\u021bi g\u00e2ndit c\u00e2t de mul\u021bi bolnavi ajung s\u0103-\u0219i petreac\u0103 ultimele zile singuri.<\/p>\n
Mi-am amintit imediat.<\/p>\n
\u00cei spusesem c\u0103, dac\u0103 a\u0219 avea vreodat\u0103 bani, a\u0219 face un loc \u00een care oamenii f\u0103r\u0103 familie s\u0103 primeasc\u0103 nu doar \u00eengrijire, ci \u0219i companie.<\/p>\n
Credeam c\u0103 Victor dormea atunci.<\/p>\n
Ascultase fiecare cuv\u00e2nt.<\/p>\n
\u2014 Cl\u0103direa este a dumneavoastr\u0103, a spus Mihai. Iar Victor a l\u0103sat fondurile necesare pentru renovare, dac\u0103 decide\u021bi s\u0103 continua\u021bi ideea.<\/p>\n
Am izbucnit \u00een pl\u00e2ns.<\/p>\n
Nu pentru bani.<\/p>\n
Pentru c\u0103 omul acela, \u00een ultimele lui zile, m\u0103 ascultase la fel de atent cum \u00eel ascultasem eu.<\/p>\n
C\u00e2teva luni mai t\u00e2rziu, am intrat pentru prima dat\u0103 \u00een cl\u0103direa renovat\u0103.<\/p>\n
Nu i-am pus numele meu.<\/p>\n
Am numit-o \u201eCasa Victor\u201d.<\/p>\n
Un loc pentru oameni grav bolnavi care nu aveau pe nimeni aproape.<\/p>\n
Am p\u0103strat o singur\u0103 camer\u0103 exact a\u0219a cum mi-o imaginasem \u00een discu\u021biile noastre: un fotoliu l\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103, o bibliotec\u0103 \u0219i suficient spa\u021biu pentru ca un voluntar s\u0103 poat\u0103 r\u0103m\u00e2ne peste noapte.<\/p>\n
\u00cen ziua deschiderii, Mihai a venit cu \u00eenc\u0103 un plic.<\/p>\n
\u2014 L-am g\u0103sit \u00eentre documentele personale ale lui Victor.<\/p>\n
\u00cen\u0103untru era o fotografie de la nunta noastr\u0103 improvizat\u0103.<\/p>\n
Eu, \u00een puloverul galben.<\/p>\n
Victor, foarte slab, dar z\u00e2mbind.<\/p>\n
Iar pe degetul meu se vedea mica verighet\u0103 f\u0103cut\u0103 din inelul unei doze.<\/p>\n
Pe spatele fotografiei, Victor scrisese:<\/p>\n
\u201e\u0218apte zile am avut din nou o familie. Au fost suficiente.\u201d<\/p>\n
Am str\u00e2ns fotografia la piept.<\/p>\n
Au trecut c\u00e2\u021biva ani de atunci.<\/p>\n
Rucsacul verde st\u0103 \u0219i acum \u00een biroul meu.<\/p>\n
Iar inelul acela f\u0103r\u0103 valoare este \u00eentr-o cutiu\u021b\u0103, l\u00e2ng\u0103 fotografia noastr\u0103.<\/p>\n
A\u0219 putea s\u0103-mi cump\u0103r orice bijuterie.<\/p>\n
Dar n-am \u00eenlocuit-o niciodat\u0103.<\/p>\n
Pentru c\u0103 Victor mi-a l\u0103sat bani, propriet\u0103\u021bi \u0219i o via\u021b\u0103 pe care nu mi-a\u0219 fi imaginat-o.<\/p>\n
Dar cel mai valoros lucru pe care mi l-a l\u0103sat nu apare \u00een niciun testament.<\/p>\n
Eu am intrat \u00een salonul lui crez\u00e2nd c\u0103 voi ajuta un necunoscut s\u0103 nu moar\u0103 singur.<\/p>\n
Nu \u0219tiam c\u0103, \u00een acele \u0219apte zile, doi oameni care pierduser\u0103 aproape tot aveau s\u0103 devin\u0103, pentru pu\u021bin timp, familia de care am\u00e2ndoi aveau nevoie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Partea a 2-a \u2013 Continuarea pove\u0219tiiAm r\u0103mas pe coridorul spitalului cu rucsacul verde \u00een bra\u021be \u0219i cu plicul lui Victor \u00eentre degete. Mihai Petrescu, avocatul lui, nu spunea nimic. Am desf\u0103cut plicul. \u00cen\u0103untru era o singur\u0103 scrisoare. \u201eDrag\u0103 Andreea, Dac\u0103 cite\u0219ti asta, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 am plecat. \u0218i probabil e\u0219ti furioas\u0103 fiindc\u0103 nu \u021bi-am spus adev\u0103rul. … Read more<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-4012","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4012","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4012"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4012\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4012"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4012"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4012"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}