Partea a 2-a \u2013 Continuarea pove\u0219tii \ud83d\udc49 Am r\u0103mas cu ochii la pachetul \u00eenvelit \u00een h\u00e2rtie maro.<\/p>\n
\u2014 Pentru mine? am \u00eentrebat.<\/p>\n
\u2014 Pentru dumneavoastr\u0103, a confirmat notarul. Domnul Gheorghe a insistat s\u0103 vi-l \u00eenm\u00e2nez personal.<\/p>\n
Rodica s-a ridicat brusc.<\/p>\n
\u2014 Sta\u021bi pu\u021bin! Ce \u00eenseamn\u0103 toate astea?<\/p>\n
Notarul \u0219i-a cobor\u00e2t privirea spre documente.<\/p>\n
\u2014 \u00censeamn\u0103 exact ceea ce scrie \u00een testament.<\/p>\n
A urmat o t\u0103cere ap\u0103s\u0103toare.<\/p>\n
Apoi a citit.<\/p>\n
Gheorghe \u00eemi l\u0103sase casa lui p\u0103rinteasc\u0103 din sat, \u00eempreun\u0103 cu terenul \u0219i o sum\u0103 de bani aflat\u0103 \u00eentr-un cont despre care nimeni din familie nu \u0219tia.<\/p>\n
Mi-am dus m\u00e2na la gur\u0103.<\/p>\n
\u2014 Nu\u2026<\/p>\n
Rodica a izbucnit:<\/p>\n
\u2014 E imposibil! Casa aceea este a familiei!<\/p>\n
Dar notarul a r\u0103mas calm.<\/p>\n
\u2014 Hot\u0103r\u00e2rea domnului Gheorghe este foarte clar\u0103.<\/p>\n
Rodica s-a \u00eentors spre mine.<\/p>\n
\u2014 Ai \u0219tiut!<\/p>\n
\u2014 Nu.<\/p>\n
\u2014 Min\u021bi! De asta te-ai \u00eenv\u00e2rtit pe l\u00e2ng\u0103 el!<\/p>\n
Bogdan s-a ridicat.<\/p>\n
\u2014 Mam\u0103, ajunge.<\/p>\n
\u2014 Tu taci! a izbucnit ea. Femeia asta l-a manipulat c\u00e2t era bolnav! S\u0103r\u0103cia se cunoa\u0219te, drag\u0103. Se \u00eentinde imediat la ce nu-i apar\u021bine!<\/p>\n
Acelea\u0219i cuvinte.<\/p>\n
Aceea\u0219i privire.<\/p>\n
Dup\u0103 cincisprezece ani, Rodica \u00eenc\u0103 vedea \u00een mine fata s\u0103rac\u0103 din Vaslui care trebuia s\u0103 fie recunosc\u0103toare c\u0103 fusese primit\u0103 \u00een familia ei.<\/p>\n
N-am r\u0103spuns.<\/p>\n
Am desf\u0103cut pachetul.<\/p>\n
\u00cen\u0103untru nu erau bijuterii.<\/p>\n
Nici bani.<\/p>\n
Era un caiet gros, studen\u021besc, cu marginile tocite.<\/p>\n
Pe prima pagin\u0103 era scrisul lui Gheorghe.<\/p>\n
Bogdan s-a apropiat.<\/p>\n
\u2014 Pot?<\/p>\n
I-am \u00eentins caietul.<\/p>\n
A deschis prima pagin\u0103.<\/p>\n
Dup\u0103 c\u00e2teva r\u00e2nduri, expresia i s-a schimbat.<\/p>\n
\u2014 Ce scrie? a \u00eentrebat Rodica.<\/p>\n
Bogdan nu i-a r\u0103spuns.<\/p>\n
A \u00eenceput s\u0103 citeasc\u0103.<\/p>\n
Era jurnalul tat\u0103lui s\u0103u.<\/p>\n
Gheorghe notase tot.<\/p>\n
Nu doar boala lui.<\/p>\n
Ci \u0219i ceea ce se \u00eent\u00e2mplase \u00een casa aceea ani \u00eentregi.<\/p>\n
Bogdan a citit despre un Cr\u0103ciun \u00een care Rodica m\u0103 a\u0219ezase din nou singur\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103rie, pe scaunul \u0219chiop, \u00een timp ce restul familiei m\u00e2nca \u00een sufragerie.<\/p>\n
Gheorghe scrisese c\u0103 m\u0103 v\u0103zuse sp\u0103l\u00e2nd dup\u0103 aceea vasele tuturor.<\/p>\n
\u0218i c\u0103 \u00eei fusese ru\u0219ine c\u0103 t\u0103cuse.<\/p>\n
Bogdan s-a oprit.<\/p>\n
Rodica \u00ee\u0219i pierduse culoarea din obraji.<\/p>\n
\u2014 Minciuni.<\/p>\n
El a \u00eentors pagina.<\/p>\n
A urmat ziua de 8 Martie \u00een care Rodica \u00eemi oferise, \u00een fa\u021ba tuturor, o crem\u0103 deja folosit\u0103.<\/p>\n
\u00cemi amintesc perfect.<\/p>\n
Z\u00e2mbisem.<\/p>\n
Mul\u021bumisem.<\/p>\n
Apoi ie\u0219isem la ma\u0219in\u0103 \u0219i pl\u00e2nsesem singur\u0103.<\/p>\n
Gheorghe m\u0103 v\u0103zuse.<\/p>\n
Notase \u0219i asta.<\/p>\n
\u2014 Destul, Bogdan, a spus Rodica.<\/p>\n
Dar el a continuat.<\/p>\n
Pagini \u00eentregi.<\/p>\n
Date.<\/p>\n
\u00cent\u00e2mpl\u0103ri.<\/p>\n
Fiecare ironie pe care eu \u00eencercasem s-o uit.<\/p>\n
Dar printre ele erau \u0219i alte \u00eensemn\u0103ri.<\/p>\n
Drumurile mele cu Gheorghe la medic.<\/p>\n
M\u00e2ncarea pe care i-o preg\u0103team.<\/p>\n
Medicamentele.<\/p>\n
Nop\u021bile \u00een care r\u0103m\u0103sesem l\u00e2ng\u0103 el.<\/p>\n
Lucruri despre care nu-i povestisem niciodat\u0103 lui Bogdan.<\/p>\n
So\u021bul meu s-a uitat la mine.<\/p>\n
\u2014 Tu ai f\u0103cut toate astea?<\/p>\n
Am dat \u00eencet din cap.<\/p>\n
\u2014 De ce nu mi-ai spus?<\/p>\n
\u2014 Tat\u0103l t\u0103u mi-a cerut s\u0103 nu spun.<\/p>\n
Bogdan \u0219i-a cobor\u00e2t privirea.<\/p>\n
Apoi a \u00eentors alte c\u00e2teva pagini.<\/p>\n
Scrisul devenea tot mai tremurat.<\/p>\n
P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a ajuns la ultima \u00eensemnare.<\/p>\n
Era f\u0103cut\u0103 cu o zi \u00eenainte ca Gheorghe s\u0103 moar\u0103.<\/p>\n
Bogdan a \u00eenceput s\u0103 citeasc\u0103, dar vocea i s-a fr\u00e2nt.<\/p>\n
Tat\u0103l lui l\u0103sase un ultim mesaj familiei.<\/p>\n
Spunea c\u0103, dac\u0103 acele r\u00e2nduri erau citite, \u00eensemna c\u0103 el nu mai era.<\/p>\n
\u0218i voia ca to\u021bi s\u0103 \u0219tie un singur lucru:<\/p>\n
dintre oamenii din jurul lui, cea care \u00eel iubise \u0219i \u00eel ajutase f\u0103r\u0103 s\u0103 a\u0219tepte nimic \u00een schimb fusese tocmai femeia pe care familia nu o primise niciodat\u0103 cu adev\u0103rat la mas\u0103.<\/p>\n
Eu.<\/p>\n
\u00cen birou nu se mai auzea dec\u00e2t tic\u0103itul ceasului.<\/p>\n
Rodica privea c\u00e2nd spre mine, c\u00e2nd spre caiet.<\/p>\n
\u2014 Minciuni\u2026 a murmurat.<\/p>\n
Dar de data aceasta nimeni n-a sus\u021binut-o.<\/p>\n
S-a \u00eentors \u0219i a ie\u0219it, tr\u00e2ntind u\u0219a.<\/p>\n
\u00ce\u0219i uitase chiar \u0219i blana pe fotoliu.<\/p>\n
Bogdan a r\u0103mas nemi\u0219cat c\u00e2teva secunde.<\/p>\n
Apoi s-a apropiat de mine.<\/p>\n
\u0218i, \u00een fa\u021ba notarului \u0219i a familiei lui, mi-a luat m\u00e2inile.<\/p>\n
\u2014 Iart\u0103-m\u0103.<\/p>\n
L-am privit.<\/p>\n
Avea ochii plini de lacrimi.<\/p>\n
\u2014 Pentru ce?<\/p>\n
\u2014 Pentru c\u0103 cincisprezece ani am v\u0103zut ce f\u0103cea mama \u0219i am preferat s\u0103 spun \u201ea\u0219a e ea\u201d, ca s\u0103-mi fie mie mai u\u0219or.<\/p>\n
Nu i-am spus c\u0103 \u00eel iert.<\/p>\n
Nu atunci.<\/p>\n
Unele r\u0103ni nu dispar pentru c\u0103 omul care le-a ignorat \u00ee\u0219i cere scuze.<\/p>\n
Dar pentru prima dat\u0103, Bogdan \u00een\u021belesese.<\/p>\n
Casa lui Gheorghe n-am v\u00e2ndut-o.<\/p>\n
C\u00e2nd am mers prima dat\u0103 acolo dup\u0103 testament, m-am oprit sub nucul din curte \u0219i mi-am amintit de el.<\/p>\n
De omul care t\u0103cuse prea mult, dar care, \u00eenainte s\u0103 plece, g\u0103sise o cale s\u0103 spun\u0103 adev\u0103rul.<\/p>\n
Cu banii pe care mi-i l\u0103sase am renovat casa.<\/p>\n
Dar nu pentru mine.<\/p>\n
Cu ajutorul unor oameni din comun\u0103, am transformat-o \u00eentr-un mic c\u0103min pentru b\u0103tr\u00e2nii singuri din zon\u0103.<\/p>\n
Zece paturi.<\/p>\n
Camere curate.<\/p>\n
O buc\u0103t\u0103rie mare.<\/p>\n
\u0218i o mas\u0103 la care \u00eenc\u0103peau to\u021bi.<\/p>\n
Am avut o singur\u0103 regul\u0103.<\/p>\n
Nimeni nu m\u0103n\u00e2nc\u0103 separat.<\/p>\n
Nimeni nu este trimis \u00een buc\u0103t\u0103rie pentru c\u0103 are haine mai simple, pentru c\u0103 vine de la \u021bar\u0103 sau pentru c\u0103 are mai pu\u021bini bani.<\/p>\n
Toat\u0103 lumea st\u0103 la aceea\u0219i mas\u0103.<\/p>\n
Bogdan vine acum aproape \u00een fiecare weekend.<\/p>\n
Repar\u0103.<\/p>\n
Car\u0103.<\/p>\n
Sap\u0103 \u00een gr\u0103din\u0103.<\/p>\n
Nu vorbim prea mult despre cei cincisprezece ani.<\/p>\n
Cred c\u0103 am\u00e2ndoi \u0219tim c\u0103 exist\u0103 datorii care nu pot fi \u0219terse cu o singur\u0103 scuz\u0103.<\/p>\n
A trecut un an.<\/p>\n
\u00centr-o dup\u0103-amiaz\u0103 eram \u00een buc\u0103t\u0103ria c\u0103minului c\u00e2nd mi-a sunat telefonul.<\/p>\n
Num\u0103r necunoscut.<\/p>\n
\u2014 Alo?<\/p>\n
La cel\u0103lalt cap\u0103t am auzit o voce slab\u0103.<\/p>\n
\u2014 Anca\u2026 sunt eu.<\/p>\n
Am recunoscut-o dup\u0103 c\u00e2teva secunde.<\/p>\n
Rodica.<\/p>\n
Nu mai vorbisem cu ea de luni \u00eentregi.<\/p>\n
\u2014 Sunt bolnav\u0103, a spus. Am r\u0103mas singur\u0103.<\/p>\n
Am t\u0103cut.<\/p>\n
Apoi a continuat:<\/p>\n
\u2014 Am auzit ce ai f\u0103cut cu casa lui Gheorghe \u0219i\u2026 voiam s\u0103 te \u00eentreb ceva.<\/p>\n
Vocea i s-a fr\u00e2nt.<\/p>\n
\u2014 Mai ave\u021bi vreun loc?<\/p>\n
M-am uitat \u00een jur.<\/p>\n
L\u00e2ng\u0103 mine st\u0103tea o b\u0103tr\u00e2n\u0103 din sat \u0219i m\u0103 \u021binea de m\u00e2n\u0103.<\/p>\n
Pe perete era fotografia lui Gheorghe, f\u0103cut\u0103 chiar sub nuc.<\/p>\n
Iar \u00een fa\u021ba mea era un scaun bun.<\/p>\n
Cu toate cele patru picioare \u00eentregi.<\/p>\n
Femeia care timp de cincisprezece ani m\u0103 trimisese s\u0103 m\u0103n\u00e2nc singur\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103rie \u00eemi cerea acum un pat \u00een casa pe care so\u021bul ei mi-o l\u0103sase mie.<\/p>\n
Am r\u0103mas cu telefonul la ureche.<\/p>\n
\u0218i, pentru prima dat\u0103 dup\u0103 foarte mult timp, nu m-am \u00eentrebat ce ar face Rodica \u00een locul meu.<\/p>\n
M-am \u00eentrebat ce fel de om vreau eu s\u0103 fiu.<\/p>\n
Voi ce a\u021bi face? A\u021bi primi-o pe Rodica \u00een c\u0103min dup\u0103 tot ce i-a f\u0103cut Anc\u0103i timp de 15 ani?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Partea a 2-a \u2013 Continuarea pove\u0219tii \ud83d\udc49 Am r\u0103mas cu ochii la pachetul \u00eenvelit \u00een h\u00e2rtie maro. \u2014 Pentru mine? am \u00eentrebat. \u2014 Pentru dumneavoastr\u0103, a confirmat notarul. Domnul Gheorghe a insistat s\u0103 vi-l \u00eenm\u00e2nez personal. Rodica s-a ridicat brusc. \u2014 Sta\u021bi pu\u021bin! Ce \u00eenseamn\u0103 toate astea? Notarul \u0219i-a cobor\u00e2t privirea spre documente. \u2014 \u00censeamn\u0103 … Read more<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-3689","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3689","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3689"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3689\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3689"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3689"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3689"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}