Partea a 2-a \u2013 Continuarea pove\u0219tii \ud83d\udc49 U\u0219a s-a deschis larg.<\/p>\n
\u2014 Surpriz\u0103! \u2014 au strigat aproape \u00een acela\u0219i timp.<\/p>\n
Am r\u0103mas nemi\u0219cat\u0103.<\/p>\n
\u00cen prag erau Andrei \u0219i Sofia, iar \u00een spatele lor \u00eei vedeam pe Elena, so\u021bia lui Andrei, pe Daniel, so\u021bul Sofiei, \u0219i pe nepo\u021bii mei care abia a\u0219teptau s\u0103 ajung\u0103 la mine.<\/p>\n
\u2014 Bunico!<\/p>\n
Copiii au fugit \u0219i m-au \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at.<\/p>\n
Eu \u00eens\u0103 \u00eenc\u0103 nu \u00een\u021belegeam nimic.<\/p>\n
\u2014 Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103? am \u00eentrebat. M-a\u021bi speriat de moarte!<\/p>\n
Andrei \u0219i-a cobor\u00e2t privirea.<\/p>\n
\u2014 \u0218tiu, mam\u0103. \u0218i \u00eemi pare r\u0103u.<\/p>\n
\u2014 Atunci de ce a\u021bi vorbit a\u0219a cu mine?<\/p>\n
Sofia m-a prins de m\u00e2n\u0103.<\/p>\n
\u2014 Pentru c\u0103 altfel nu veneai.<\/p>\n
Am privit-o f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleg.<\/p>\n
\u2014 Clara ne-a spus c\u0103 nu mai e\u0219ti bine. C\u0103 te doare spatele, c\u0103 munce\u0219ti prea mult \u0219i c\u0103 refuzi s\u0103 mergi la medic pentru c\u0103 nu vrei s\u0103 pierzi bani.<\/p>\n
Am sim\u021bit cum mi se \u00eenc\u0103lzesc obrajii.<\/p>\n
\u2014 Clara nu trebuia s\u0103 v\u0103 spun\u0103.<\/p>\n
\u2014 Ba trebuia, a intervenit Andrei. Pentru c\u0103 tu n-ai fi spus niciodat\u0103.<\/p>\n
Am vrut s\u0103 protestez, dar el a continuat:<\/p>\n
\u2014 Zece ani, mam\u0103. Zece ani ai trimis bani pentru noi. Pentru apartamentul meu, pentru casa Sofiei, pentru nun\u021bi, mobil\u0103, copii\u2026 Pentru toat\u0103 lumea, numai pentru tine nu.<\/p>\n
\u2014 Sunte\u021bi copiii mei.<\/p>\n
\u2014 Exact. Copiii t\u0103i. Nu st\u0103p\u00e2nii vie\u021bii tale.<\/p>\n
Cuvintele lui m-au f\u0103cut s\u0103 tac.<\/p>\n
Sofia mi-a luat valiza.<\/p>\n
\u2014 Vino.<\/p>\n
M-a condus spre camera din fa\u021b\u0103.<\/p>\n
Abia atunci am observat de ce casa mi se p\u0103ruse diferit\u0103.<\/p>\n
Ferestrele vechi fuseser\u0103 \u00eenlocuite.<\/p>\n
\u00centr-un col\u021b erau materiale de construc\u021bie, iar \u00een curte v\u0103zusem \u021bigle noi.<\/p>\n
\u2014 Ce a\u021bi f\u0103cut?<\/p>\n
Daniel a z\u00e2mbit.<\/p>\n
\u2014 Am \u00eenceput renovarea.<\/p>\n
\u2014 Cum adic\u0103 a\u021bi \u00eenceput?<\/p>\n
Andrei a deschis u\u0219a spre curte.<\/p>\n
\u2014 Acoperi\u0219ul urmeaz\u0103. Apoi repar\u0103m fa\u021bada. Noi.<\/p>\n
M-am uitat la ei \u00eengrozit\u0103.<\/p>\n
\u2014 Dar cost\u0103 o avere!<\/p>\n
\u2014 \u0218i apartamentul meu c\u00e2t a costat? m-a \u00eentrebat Andrei.<\/p>\n
N-am r\u0103spuns.<\/p>\n
\u2014 Dar avansul meu? a continuat Sofia.<\/p>\n
\u2014 Asta a fost altceva.<\/p>\n
\u2014 De ce? Pentru c\u0103 banii erau pentru noi?<\/p>\n
Am sim\u021bit cum mi se umplu ochii de lacrimi.<\/p>\n
Sofia m-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at.<\/p>\n
\u2014 Mam\u0103, noi suntem bine. Avem serviciu, avem case, avem familii. Nu mai trebuie s\u0103 trimi\u021bi bani nim\u0103nui.<\/p>\n
\u2014 Dar eu trebuie s\u0103 muncesc.<\/p>\n
\u2014 Sigur c\u0103 po\u021bi s\u0103 munce\u0219ti, a spus Andrei. Dar nu dou\u0103sprezece ore pe zi, p\u00e2n\u0103 nu te mai po\u021bi ridica din pat. \u0218i nu ca s\u0103 ne \u00eentre\u021bii pe noi.<\/p>\n
M-am a\u0219ezat.<\/p>\n
Pentru prima dat\u0103, cineva \u00eemi spunea c\u0103 am voie s\u0103 m\u0103 opresc.<\/p>\n
\u0218i, ciudat, nu \u0219tiam cum.<\/p>\n
Toat\u0103 via\u021ba mea de adult fusese construit\u0103 \u00een jurul aceleia\u0219i \u00eentreb\u0103ri:<\/p>\n
\u201eDe ce mai au nevoie copiii?\u201d<\/p>\n
Nu m\u0103 \u00eentrebasem aproape niciodat\u0103 de ce aveam eu nevoie.<\/p>\n
Ne-am a\u0219ezat la masa de Pa\u0219te pe care o preg\u0103tiser\u0103 \u00eenainte s\u0103 ajung.<\/p>\n
Mirosea a cozonac \u0219i friptur\u0103, iar nepo\u021bii vorbeau to\u021bi odat\u0103.<\/p>\n
La un moment dat, m-am uitat \u00een jur \u0219i am realizat ceva.<\/p>\n
Andrei \u0219i Sofia nu mai erau copiii pe care \u00eei l\u0103sasem \u00een Rom\u00e2nia cu zece ani \u00een urm\u0103.<\/p>\n
Erau adul\u021bi.<\/p>\n
Aveau propriile familii.<\/p>\n
\u0218i acum \u00eencercau s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de mine.<\/p>\n
Dup\u0103 mas\u0103, Andrei m-a chemat \u00een curte.<\/p>\n
\u2014 Mam\u0103, trebuie s\u0103-\u021bi spun ceva.<\/p>\n
\u2014 Ce?<\/p>\n
A r\u0103mas c\u00e2teva secunde t\u0103cut.<\/p>\n
\u2014 C\u00e2nd am aflat c\u00e2t de r\u0103u te sim\u021bi, m-am enervat.<\/p>\n
\u2014 Pe mine?<\/p>\n
\u2014 Pe mine.<\/p>\n
L-am privit surprins\u0103.<\/p>\n
\u2014 Pentru c\u0103 te-am l\u0103sat s\u0103 crezi c\u0103 \u00eenc\u0103 trebuie s\u0103 ne salvezi. Tu ai f\u0103cut totul dup\u0103 ce a murit tata. N-ai l\u0103sat niciodat\u0103 s\u0103 ne lipseasc\u0103 ceva. Dar noi am crescut.<\/p>\n
Mi-a luat m\u00e2na.<\/p>\n
\u2014 Las\u0103-ne \u0219i pe noi s\u0103 fim copiii t\u0103i altfel dec\u00e2t atunci c\u00e2nd avem nevoie de bani.<\/p>\n
Atunci am \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng.<\/p>\n
Nu pentru c\u0103 eram trist\u0103.<\/p>\n
Ci pentru c\u0103, dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani, povara pe care o purtasem singur\u0103 p\u0103rea dintr-odat\u0103 mai u\u0219oar\u0103.<\/p>\n
A doua zi diminea\u021b\u0103 am b\u0103ut cafeaua \u00eempreun\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103rie.<\/p>\n
Soarele intra prin ferestrele noi.<\/p>\n
\u2014 Te \u00eentorci \u00een Spania? m-a \u00eentrebat Sofia.<\/p>\n
M-am uitat spre curte.<\/p>\n
Nepo\u021bii alergau afar\u0103, iar Andrei \u0219i Daniel m\u0103surau ceva l\u00e2ng\u0103 acoperi\u0219.<\/p>\n
Telefonul meu era pe mas\u0103.<\/p>\n
Am deschis conversa\u021bia cu angajatorul din Spania.<\/p>\n
Degetul mi-a r\u0103mas c\u00e2teva secunde deasupra ecranului.<\/p>\n
Mi-era fric\u0103.<\/p>\n
Timp de zece ani \u0219tiusem exact ce trebuie s\u0103 fac: s\u0103 muncesc \u0219i s\u0103 trimit bani acas\u0103.<\/p>\n
Acum trebuia s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b altceva.<\/p>\n
S\u0103 tr\u0103iesc \u0219i pentru mine.<\/p>\n
Am trimis mesajul.<\/p>\n
\u2014 R\u0103m\u00e2n.<\/p>\n
Sofia \u0219i-a dus m\u00e2na la gur\u0103.<\/p>\n
Apoi m-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at.<\/p>\n
\u00cen lunile urm\u0103toare, casa mea s-a schimbat.<\/p>\n
Dar, mai important, m-am schimbat eu.<\/p>\n
Am mers la medic. Am \u00eenceput s\u0103 am grij\u0103 de s\u0103n\u0103tatea mea \u0219i am \u00eencetat s\u0103 m\u0103 simt vinovat\u0103 pentru fiecare zi \u00een care nu produceam bani.<\/p>\n
N-am devenit o povar\u0103 pentru copiii mei.<\/p>\n
Asta fusese frica mea cea mai mare.<\/p>\n
Am devenit, pur \u0219i simplu, din nou mama lor.<\/p>\n
Mama care putea veni duminica la mas\u0103.<\/p>\n
Bunica ce avea timp s\u0103 stea cu nepo\u021bii.<\/p>\n
Femeia care putea bea o cafea diminea\u021ba f\u0103r\u0103 s\u0103 se uite permanent la ceas.<\/p>\n
Iar \u00eentr-o sear\u0103, st\u00e2nd \u00een curtea casei mele, am \u00een\u021beles de ce acele dou\u0103 telefoane m\u0103 speriaser\u0103 at\u00e2t de tare.<\/p>\n
Toat\u0103 via\u021ba fusesem obi\u0219nuit\u0103 s\u0103 cred c\u0103 atunci c\u00e2nd copiii m\u0103 caut\u0103, au nevoie de ceva de la mine.<\/p>\n
De data aceasta m\u0103 chemaser\u0103 acas\u0103 pentru c\u0103 eu aveam nevoie de ei.<\/p>\n
\u0218i dup\u0103 mai bine de zece ani petrecu\u021bi muncind pentru a le construi lor un viitor, copiii mei \u00eemi preg\u0103tiser\u0103 cel mai frumos cadou:<\/p>\n
\u0219ansa de a m\u0103 \u00eentoarce, \u00een sf\u00e2r\u0219it, la propria mea via\u021b\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Partea a 2-a \u2013 Continuarea pove\u0219tii \ud83d\udc49 U\u0219a s-a deschis larg. \u2014 Surpriz\u0103! \u2014 au strigat aproape \u00een acela\u0219i timp. Am r\u0103mas nemi\u0219cat\u0103. \u00cen prag erau Andrei \u0219i Sofia, iar \u00een spatele lor \u00eei vedeam pe Elena, so\u021bia lui Andrei, pe Daniel, so\u021bul Sofiei, \u0219i pe nepo\u021bii mei care abia a\u0219teptau s\u0103 ajung\u0103 la mine. … Read more<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-3612","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3612","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3612"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3612\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3612"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3612"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3612"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}