Dac\u0103 \u00een miercurea aceea nu a\u0219 fi r\u0103spuns la telefon \u2014 degetul \u00eemi r\u0103m\u0103sese deja suspendat deasupra butonului ro\u0219u, abia m\u0103 mai \u021bineam pe picioare dup\u0103 o zi \u00eentreag\u0103 de munc\u0103 la cas\u0103, iar numele mamei ap\u0103ruse pe ecran la ora zece seara \u2014 \u0219i ast\u0103zi a\u0219 fi crezut c\u0103 sora mea este fiica perfect\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Iar mama ar fi continuat s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de casa \u0219i de c\u00e2inele altcuiva, pref\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 totul este \u00een regul\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dar am r\u0103spuns.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ireno\u2026 \u2014 am auzit un \u0219oapt\u0103. \u00cencet, \u00een\u0103bu\u0219it, de parc\u0103 mamei i-ar fi fost team\u0103 s\u0103 nu o aud\u0103 cineva. Numai c\u0103 acolo nu era nimeni care s\u0103 poat\u0103 asculta. \u2014 Ireno, ai putea s\u0103 vii s\u0103 m\u0103 iei?<\/p>\n\n\n\n
Ceva s-a rupt \u00een mine. Mama nu cere niciodat\u0103 nimic. Este femeia care, cu m\u00e2na rupt\u0103, a g\u0103tit sup\u0103 de pui pentru \u0219aisprezece persoane la masa de dup\u0103 Prima \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219anie a nepotului, pentru c\u0103 \u201evin musafirii \u0219i cum s\u0103 nu fie sup\u0103?\u201d. Are optzeci \u0219i unu de ani, este v\u0103duv\u0103 de nou\u0103 ani \u2014 iar acum \u00eemi cere ajutorul \u00een \u0219oapt\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mam\u0103, ce s-a \u00eent\u00e2mplat? Unde este Marta?<\/p>\n\n\n\n
S-a l\u0103sat lini\u0219tea. Apoi un oftat greu, de parc\u0103 \u00ee\u0219i aduna tot curajul.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Marta \u0219i Klaus au plecat. \u00cen vacan\u021b\u0103. La mare. Mar\u021bea viitoare se face o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n
M-am a\u0219ezat pe un taburet \u00een buc\u0103t\u0103rie. Afar\u0103 ora\u0219ul \u00eencepea s\u0103 se sting\u0103 \u00eencet, iar eu \u00eencercam s\u0103 \u00een\u021beleg ce tocmai auzisem.<\/p>\n\n\n\n
Sora mea, Marta \u2014 cu patru ani mai mic\u0103 dec\u00e2t mine, mereu z\u00e2mbitoare, mereu cu un plan, mereu spun\u00e2nd la mesele \u00een familie: \u201eMam\u0103, vino la mine vara. O s\u0103 respiri aer curat. De ce s\u0103 stai singur\u0103 \u00een apartament?\u201d \u2014 \u00ee\u0219i l\u0103sase mama de optzeci \u0219i unu de ani singur\u0103 \u00een cas\u0103 \u0219i plecase \u00eempreun\u0103 cu so\u021bul ei \u00een concediu.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i nu era prima dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Lucrez ca v\u00e2nz\u0103toare-casier\u0103 \u00eentr-un magazin de cartier. De dou\u0103zeci \u0219i trei de ani stau \u00een spatele aceleia\u0219i case de marcat, v\u00e2nd acelea\u0219i produse \u0219i salut aceia\u0219i clien\u021bi. M\u0103 trezesc la cinci diminea\u021ba \u0219i m\u0103 \u00eentorc acas\u0103 dup\u0103 ora \u0219ase seara. Nu am ma\u0219in\u0103 \u2014 Marta are. Nu am cas\u0103 cu gr\u0103din\u0103 \u2014 Marta are. Nu mai am so\u021b, al meu a plecat acum unsprezece ani \u2014 Marta \u00eel are pe Klaus, un om t\u0103cut, dar care c\u00e2\u0219tig\u0103 bine \u0219i conduce o ma\u0219in\u0103 cu aer condi\u021bionat.<\/p>\n\n\n\n
De aceea Marta era cea care, \u00een fiecare var\u0103, o lua pe mama la ea. \u0218i nimeni nu punea vreodat\u0103 asta la \u00eendoial\u0103. Totul p\u0103rea perfect: fiica cu cas\u0103 la \u021bar\u0103 \u00ee\u0219i invit\u0103 mama \u00een v\u00e2rst\u0103 s\u0103 se odihneasc\u0103 \u00een aer curat. Ce ar putea fi r\u0103u \u00een asta?<\/p>\n\n\n\n
\u00cen to\u021bi ace\u0219ti ani o sunam pe mama \u00een fiecare zi. \u00cemi povestea despre gr\u0103dina Martei, despre ro\u0219ii, despre conservele f\u0103cute pentru iarn\u0103. \u00centotdeauna o \u00eentrebam:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mam\u0103, \u00ee\u021bi este bine acolo?<\/p>\n\n\n\n
Iar ea r\u0103spundea:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Da, draga mea. E at\u00e2t de lini\u0219te aici.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i o credeam.<\/p>\n\n\n\n
Dar \u00een miercurea aceea mi-a spus ceva care mi-a r\u0103mas \u00een suflet ca o a\u0219chie.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ireno, nu vreau s\u0103 o sup\u0103r pe Marta. Ea chiar se str\u0103duie\u0219te. Dar de mar\u021bea trecut\u0103 sunt singur\u0103 aici. C\u00e2inele trebuie hr\u0103nit de dou\u0103 ori pe zi, p\u00e2n\u0103 la magazin nu pot ajunge, pentru c\u0103 m\u0103 doare genunchiul c\u00e2nd cobor sc\u0103rile. Iar noaptea\u2026 pur \u0219i simplu mi-e fric\u0103. Casa asta sc\u00e2r\u021b\u00e2ie at\u00e2t de tare\u2026<\/p>\n\n\n\n
N-am dormit toat\u0103 noaptea. La \u0219ase diminea\u021ba am sunat la serviciu \u0219i am cerut o zi liber\u0103. Colega mea a fost de acord s\u0103 m\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 imediat ce mi-a auzit vocea.<\/p>\n\n\n\n
La ora opt am urcat \u00een autobuz. O or\u0103 \u0219i jum\u0103tate de drum, timp \u00een care mi-am preg\u0103tit \u00een minte toate cuvintele pe care aveam s\u0103 i le spun Martei. Ascu\u021bite. Drepte. Dureroase. Niciunul dintre ele nu a mai fost rostit.<\/p>\n\n\n\n
Casa Martei \u0219i a lui Klaus este la marginea satului, dincolo de vechea \u0219coal\u0103. O cas\u0103 frumoas\u0103 \u2014 fa\u021bad\u0103 galben\u0103, gard nou, un \u0219ir de tuia tuns\u0103 perfect. Klaus a construit-o acum cincisprezece ani, dup\u0103 ce a fost promovat. Marta spunea mereu:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mam\u0103, aceasta este camera ta, gr\u0103dina ta, locul t\u0103u.<\/p>\n\n\n\n
Iar mama o credea, pentru c\u0103 \u00ee\u0219i dorea din tot sufletul s\u0103 o cread\u0103.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd am deschis poarta, c\u00e2inele a \u00eenceput s\u0103 latre puternic \u2014 un ciob\u0103nesc german t\u00e2n\u0103r \u0219i puternic. Mama nici m\u0103car nu era \u00een stare s\u0103-l scoat\u0103 la plimbare. O tr\u0103gea dup\u0103 el ca pe o p\u0103pu\u0219\u0103 de c\u00e2rp\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Am g\u0103sit-o \u00een buc\u0103t\u0103rie. St\u0103tea la mas\u0103, \u00eentr-un pulover sub\u021bire, cu o can\u0103 de ceai \u00een m\u00e2ini. M-a privit de parc\u0103 sosise cineva care urma s\u0103 o salveze dintr-un incendiu. \u0218i, \u00een acela\u0219i timp, cu un aer vinovat, ca \u0219i cum venirea mea ar fi fost ceva nepotrivit.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu trebuia s\u0103 vii \u2014 a spus \u00eencet. \u2014 Marta o s\u0103 afle \u0219i se va sup\u0103ra.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mam\u0103, Marta te-a l\u0103sat singur\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 cu un c\u00e2ine de care nici m\u0103car nu po\u021bi avea grij\u0103 \u0219i a plecat la mare. Ea este cea care trebuie s\u0103 dea explica\u021bii, nu tu.<\/p>\n\n\n\n
Mama a cl\u0103tinat din cap. Apoi a spus o propozi\u021bie pe care nu o voi uita niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ireno, tu nu \u00een\u021belegi. Marta \u0219i Klaus muncesc din greu tot anul. Merit\u0103 s\u0103 se odihneasc\u0103. Eu doar m\u0103 mai plictisesc din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. M\u0103 descurc.<\/p>\n\n\n\n
M\u0103 descurc.<\/p>\n\n\n\n
Optzeci \u0219i unu de ani. Un genunchi bolnav. O cas\u0103 izolat\u0103. Pere\u021bi care sc\u00e2r\u021b\u00e2ie noaptea. Un c\u00e2ine de care \u00eei este fric\u0103. Cel mai apropiat magazin la doi kilometri, peste c\u00e2mp.<\/p>\n\n\n\n
\u201eM\u0103 descurc.\u201d<\/p>\n\n\n\n
I-am f\u0103cut bagajul mamei. Dou\u0103 pulovere, o fust\u0103 \u0219i medicamentele \u2014 o cutie \u00eentreag\u0103 de pantofi plin\u0103 cu blistere. Pentru tensiune, pentru inim\u0103, pentru genunchi, pentru insomnie. Fiecare cutie era etichetat\u0103 cu markerul, cu scrisul ei tremurat.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen autobuz, mama a adormit cu capul pe um\u0103rul meu. Era u\u0219oar\u0103 ca un fulg. Mirosea a s\u0103pun cu lavand\u0103 \u0219i a ceva vechi, ireversibil \u2014 probabil a\u0219a miroase timpul din care nu a mai r\u0103mas prea mult.<\/p>\n\n\n\n
Am sunat-o pe Marta abia seara. A r\u0103spuns dup\u0103 al treilea apel. Pe fundal se auzea muzic\u0103 \u0219i clinchet de pahare.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Bun\u0103, Ireno! Ce mai face\u021bi?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am luat-o pe mama la mine.<\/p>\n\n\n\n
S-a f\u0103cut lini\u0219te pentru c\u00e2teva clipe.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cum adic\u0103 ai luat-o? Mama trebuia s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la noi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul lunii.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Marta, nu era nimeni care s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de ea. Sunte\u021bi pleca\u021bi la mare de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dar mama \u0219tia c\u0103 plec\u0103m! Ea a fost de acord s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de cas\u0103. Ireno, exagerezi. Mama este adult\u0103, a luat singur\u0103 aceast\u0103 decizie. \u0218i, \u00een plus, eu sunt cea care o ia la mine \u00een fiecare an. Tu nu i-ai propus niciodat\u0103 asta.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i printr-o singur\u0103 propozi\u021bie m-a f\u0103cut s\u0103 tac.<\/p>\n\n\n\n
Pentru c\u0103 avea dreptate.<\/p>\n\n\n\n
Nu \u00eei propusesem niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Apartamentul meu este o garsonier\u0103 mic\u0103, la etajul trei, f\u0103r\u0103 lift, cu o canapea extensibil\u0103 \u0219i o fereastr\u0103 care d\u0103 spre o strad\u0103 aglomerat\u0103. Ce a\u0219 fi putut s\u0103-i ofer? Ro\u0219ii pe balcon \u00een loc de gr\u0103din\u0103? Zgomotul ma\u0219inilor \u00een locul lini\u0219tii?<\/p>\n\n\n\n
Dar \u00eenseamn\u0103 asta c\u0103 mama trebuia s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 d\u0103dac\u0103 pentru c\u00e2ine?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Marta, mamei \u00eei era fric\u0103 noaptea. Nu putea ajunge la magazin. \u00cei era fric\u0103 de c\u00e2ine.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 C\u00e2inele este bl\u00e2nd! Mama \u00eel cunoa\u0219te! Ireno, tu faci mereu tragedie din orice. Mama se descurca foarte bine. Probabil te-a sunat doar pentru c\u0103 se plictisea.<\/p>\n\n\n\n
Nu din plictiseal\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Din fric\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dar Marta nu va auzi niciodat\u0103 asta, pentru c\u0103 are nevoie s\u0103 cread\u0103 c\u0103 este o fiic\u0103 bun\u0103. C\u0103 aceast\u0103 cas\u0103, camera preg\u0103tit\u0103 pentru mama \u0219i gr\u0103dina plin\u0103 de ro\u0219ii sunt dovada iubirii ei. \u0218i poate chiar sunt.<\/p>\n\n\n\n
Numai c\u0103 iubirea care las\u0103 o femeie de optzeci \u0219i unu de ani singur\u0103 timp de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 cu un c\u00e2ine mare are o fisur\u0103 pe care Marta refuz\u0103 s\u0103 o vad\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Mama locuie\u0219te la mine de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Doarme pe canapeaua extensibil\u0103, iar eu pe o saltea, pe podea. Diminea\u021ba ne preg\u0103tim ceaiul. Mama taie p\u00e2inea \u00een felii foarte sub\u021biri, exact cum f\u0103cea c\u00e2nd eram copil.<\/p>\n\n\n\n
Uneori st\u0103m \u00eempreun\u0103 pe balcon. Mama prive\u0219te copacul din fa\u021ba blocului.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 E un copac frumos \u2014 spune. \u2014 Miroase aproape la fel ca gr\u0103dina Martei.<\/p>\n\n\n\n
Marta sun\u0103 la c\u00e2teva zile. Vorbe\u0219te cu mama de parc\u0103 nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat. O \u00eentreab\u0103 de s\u0103n\u0103tate, de medicamente, \u00eei poveste\u0219te despre serviciu. Nu pomene\u0219te niciun cuv\u00e2nt despre mare, despre c\u00e2ine sau despre telefonul din acea sear\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Nici mama nu spune nimic.<\/p>\n\n\n\n
De parc\u0103 ar fi f\u0103cut un pact t\u0103cut: dac\u0103 nu mai vorbim despre asta, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu s-a \u00eent\u00e2mplat niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Nu \u0219tiu ce va fi peste o lun\u0103. Nu \u0219tiu dac\u0103 Marta o va invita din nou pe mama s\u0103 petreac\u0103 vara la ea. Nu \u0219tiu dac\u0103 mama va accepta din nou. Probabil c\u0103 da. Pentru c\u0103 a\u0219a este mai u\u0219or. Pentru c\u0103 Marta are o cas\u0103 cu gr\u0103din\u0103. Pentru c\u0103 mama nu vrea s\u0103 r\u0103neasc\u0103 pe nimeni.<\/p>\n\n\n\n
Un singur lucru \u00eel \u0219tiu sigur.<\/p>\n\n\n\n
Data viitoare voi r\u0103spunde la telefon chiar de la primul apel.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dac\u0103 \u00een miercurea aceea nu a\u0219 fi r\u0103spuns la telefon \u2014 degetul \u00eemi r\u0103m\u0103sese deja suspendat deasupra butonului ro\u0219u, abia m\u0103 mai \u021bineam pe picioare dup\u0103 o zi \u00eentreag\u0103 de munc\u0103 la cas\u0103, iar numele mamei ap\u0103ruse pe ecran la ora zece seara \u2014 \u0219i ast\u0103zi a\u0219 fi crezut c\u0103 sora mea este fiica perfect\u0103. … Read more<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-3388","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3388","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3388"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3388\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3389,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3388\/revisions\/3389"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3388"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3388"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/stiri-faine.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3388"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}