Numărătoarea a ajuns la cinci minute. Râsetele încă umpleau sala. Muzica se auzea tare, paharele se ciocneau, iar eu simțeam cum inima îmi bate calm. Prea calm pentru o mireasă umilită. Mi-am coborât privirea spre buchet. Telefonul vibra. Mesajul era scurt:„Toate semnăturile sunt gata.” În acea clipă, Dorin Munteanu s-a ridicat din nou, mândru, sigur … Read more
Femeia l-a privit câteva secunde fără să spună nimic. Apoi s-a uitat la copil. — Cum te cheamă? a întrebat-o blând. — Irina, a șoptit fetița, ascunzându-se pe jumătate după tatăl ei. — Și păpușa? — Luna. Un colț al gurii femeii s-a ridicat într-un zâmbet mic, obosit. — Eu sunt Clara. Emil a simțit … Read more
Femeia l-a privit câteva secunde fără să spună nimic. Apoi s-a uitat la copil. — Cum te cheamă? a întrebat-o blând. — Irina, a șoptit fetița, ascunzându-se pe jumătate după tatăl ei. — Și păpușa? — Luna. Un colț al gurii femeii s-a ridicat într-un zâmbet mic, obosit. — Eu sunt Clara. Emil a simțit … Read more
Când Vlad a intrat în ghereta paznicului, nu mai avea aerul sigur pe el pe care îl afișa în ședințe. Nea Costel l-a privit calm și i-a oferit un scaun. — Am nevoie de semnătura dumneavoastră, a spus patronul, fără ocol. În urma verificărilor făcute de investitorul german, ieșise la iveală un detaliu uitat de … Read more
Când Vlad a intrat în ghereta paznicului, nu mai avea aerul sigur pe el pe care îl afișa în ședințe. Nea Costel l-a privit calm și i-a oferit un scaun. — Am nevoie de semnătura dumneavoastră, a spus patronul, fără ocol. În urma verificărilor făcute de investitorul german, ieșise la iveală un detaliu uitat de … Read more
În curtea micii biserici din Poienari era liniște. Sicriul lui Ilie Bortoș era înconjurat de doar câteva persoane. Un văduv fără copii, care își trăise ultimii ani în singurătate, nu părea să lase în urmă prea multe amintiri. Pentru cei din sat era doar „Zgârcitul”. Așa îi spuneau de ani întregi. Umbla cu aceeași haină … Read more
În curtea micii biserici din Poienari era liniște. Sicriul lui Ilie Bortoș era înconjurat de doar câteva persoane. Un văduv fără copii, care își trăise ultimii ani în singurătate, nu părea să lase în urmă prea multe amintiri. Pentru cei din sat era doar „Zgârcitul”. Așa îi spuneau de ani întregi. Umbla cu aceeași haină … Read more
— Și acum unde o să locuiască mama ta cât durează renovarea? A clipit de câteva ori. — Cum adică? — Ai spus că bucătăria nu poate fi folosită cel puțin o lună. Gazul este oprit, apa este oprită, iar muncitorii vor lucra zilnic. Unde o să stea? S-a uitat spre mama lui, care tocmai … Read more
— Și acum unde o să locuiască mama ta cât durează renovarea? A clipit de câteva ori. — Cum adică? — Ai spus că bucătăria nu poate fi folosită cel puțin o lună. Gazul este oprit, apa este oprită, iar muncitorii vor lucra zilnic. Unde o să stea? S-a uitat spre mama lui, care tocmai … Read more
Pentru câteva clipe, niciunul nu a mai spus nimic. Între ei stăteau treizeci de ani de tăceri, de telefoane scurte de sărbători și de promisiuni că „la anul sigur vin”. Ana s-a dat puțin într-o parte. — Intră. Cafeaua e aproape gata. Victor a pășit în curte cu un nod în gât. Totul părea mai … Read more